miercuri, 3 martie 2010

Nu suntem ipohondre, vi se pare

Trăiesc în casă cu un bărbat care mă consideră ipohondră, dar căruia cred că îi place să mă vadă că mă plâng de dureri; poate aşa mă vede sensibilă şi cu nevoie de afecţiune. Cred că are dreptate când e vorba despre sensibilitate şi afecţiune. Nu-i dau, însă, dreptate la faza cu ipohondria. E posibil ca bărbaţilor să le placă să vadă femei cu dureri, femei plângăcioase, contrar teoriilor care spun că bărbaţii sunt incitaţi de femei cu personalitate. Încă n-am demonstrat această mică teorie, dar promit că-mi fac timp de un studiu în această zonă.
(continuare pe Pandora)

Niciun comentariu: