marți, 31 august 2010

Discutii cu gravida

Episoade de uitare

ea: ai o guma?
el: nu!

peste 5 minute
ea: hmm, as manca o guma, ai una?
el: tocmai ti-am zis ca nu am
ea: cand?
el: acum 5 minute
ea: hm, nu-mi aduc aminte
el: pai nici n-aveai cum, se intampla demult, acum 5 minute!
ea: si ce mi-ai raspuns?
el: ca si acum 2 minute, am zis ca nu am.
ea: ah, ok!

--------------------------------------
ea: parca am mai spalat bolul asta o data
el: pai da, l-ai spalat de 2 ori, nu mai stii?
ea: nu! cand?
el: acum
ea: nu mai tin minte

Slava domnului ca au fost numai astea 2, dar drumul e lung si sinuos, cine stie ce mi se poate intampla?

vineri, 27 august 2010

Partile frumoase ale sarcinii

Tot recitindu-ma si pe baza feedback-urilor celor care inca ma mai citesc, imi dau seama ca risc sa pic intr-o stare de deprimare daca ma mai plang mult de starile contradictorii ale sarcinii. De fapt nu e chiar asa de rau, ma bate si sotul pe umar. E drept ca nicio zi nu seamana cu alta si ca am zile in care nu m-as da jos din pat nici pt potul cel mare de la Loto. Dar in acelasi timp e si frumos. Sunt multe stari si momente dragi pe care nu vreau sa le ingrop in zilele de greata, voma si nemancat.
Ce e frumos e ca un copil vine cu planuri mari de viata. Trebuie sa ne mutam, trebuie sa ne reorganizam, trebuie sa citim mai mult, luam lectii de terapie de la ceilalti parinti, totul graviteaza in jurul copilului nenascut.
Nu stiu daca exagerez, dar orice discutie de viitor apropiat sau nu, il include si pe asta micu din burtica. Ma rog, asta mica:)! Deja ne gandim la concediul de anul viitor cand vom merge la ai mei si vom sta cateva saptamani la marea cea italiana. Deja ne planificam week-enduri familiste cu prietenii dragi care ne invata secrete de bebelusie. Ba chiar ne gandim si la un al doilea copil, peste cativa ani.
Dar ce e si mai frumos e numai al meu; seara, inainte de culcare adorm mereu cu fatuca copilului in minte, ba il vad abia nascut, ba il vad mai maricel, ba il vad intre noi, ba balai ca Dedi, ba ochios ca mine si sormea. E asa un mix fain pe care il construiesc in fiecare seara.
Inca nu stim ce va fi, dar eu o tot dau incolo si incoace ca e fetita. Daca cumva iese baiat, promit sa nu ma razbun pe el si sa-l impopotonez cu lucrusoare de fetita, ci sa il iubesc si mai si. Mizez totusi pe faptul ca va fi fetita, ca sa aiba si tactsu un obiect al adoratiei, mai puternic decat fotografie, muzica ori Dihamul:)!

miercuri, 25 august 2010

Poftele si hormonii

Se spune ca fiecare gravida tanjeste la cate ceva, in timpul sarcinii. Ba la un fruct exotic, ba la mancare gatita in miez de noapte, ba la dulciuri.
Pana acum nu m-am lovit de problema poftelor prea tare, in afara de cateva episoade in care aveam nevoie de disperata de bere, vin sau varza murata. Varza o pot intelege caci mi-a placut dintordeauna, dar asta cu berea mi-e f noua. Din nou, zic ca e copilul tatalui sau, ca prea cere ce mananca zilnic tact-su: branza, ceapa si oua.
Ce e foarte nou se leaga de fapt de lipsa poftei de mancare; mi-e sila sa mananc, mi-e greu sa inghit chiar si o imbucatatura de paine, de frica sa nu vomit, ceea ce se intampla, mi-am dat eu seama, pe stomacul gol. La fel, daca cumva indraznesc sa beau apa fara sa am stomacul plin, risc sa ma trezesc cu capul in closet. Nu-i nimic, imi zic, invatam din fiecare episod de greata.
"Mai mai laud" si cu faptul ca de 3 saptamani nu mai mananc niciun fel de carne, si doar cand aud de acest cuvant mi se face greata. Cumva e bine, ma gandesc ca si asa e toxica, dar ce ma fac cu intrebarile super protectoare de genul: si de unde iti iei proteinele???? Pai din fasole, oua si cam atat.
Sper ca in cateva saptamani sa imi revina cheful sa mananc, nu de alta, dar risc sa ajung o slabatura cu o burta mare si niste bete in loc de picioare. Hmm...dc stau bine sa imi imaginez, n-ar fi chiar asa de rau:).
Hormonii? cred ca mai bine pregatesc zeci de posturi despre acest capitol mirbolant din viata noastra, ca am ce povesti!
Mai am o dilema destul de sacaitoare: oare sa incep sa iau vitamine deja? Mi s-a recomandat Elevitul, dar am auzit va ingrasa destul de mult si mama si copilul. Sa le mai aman pana in trimestrul 2? Adica pana peste vreo 2 sapt? Chiar nu stiu ce sa fac!

luni, 23 august 2010

Sarcina schimba multe

Pe langa faptul ca schimba naravuri de genul as dormi incontinuu, nu as mai manca niciodata nimic, m-as da cu capul de pereti din cand in cand, nu stiu nici eu de ce si altele; mi-am schimbat si culoarea parului, contrar mitului care interzice vopsitul podoapei capilare in timpul sarcinii.


Asa ca un jurnal de sarcina, as nota ca am luat primele 500 gr si ca inca sunt mai slaba decat eram la nunta, nu ca m-as plange.
Asteptam emotionati si Bitestul pe care il facem peste doua saptamani la Medlife pt ca la Filantropia nu mai aveau locuri si inca alegem variante de doctori.
Intre timp, ducem copilul pe la nunti si ne rugam de el sa fie cuminte si sa reziste noptile pierdute.
Deja avem si o performanta realizata in we trecut la nunta Wannei, unde am stat treaza pana la ora 6 dimineata. Tatal donator e mandru de progenitura lui.

joi, 19 august 2010

Telegrafic

Avem si un filmulet pe care tatal donator trebuie sa il editeze. Avem si poze, dar nu se prea distinge mare lucru. Pana acum stiam ca avem un embrion de crescut, de aseara stim ca deja e vorba despre un fetus, cu cap, manute, piciorute si miscari de pestiuc priceput.
Pana sa il vedem nu am realizat ca de fapt avem o misiune importanta: sa il crestem cu grija pana la 40 de saptamani si sa il aducem sanatos pe lume. Acum ca i-am vazut conformatia, ca stim ca avem in burtica un omulet energic, suntem un pic mai responsabili cu el.
La 10 saptamani si aproape 3 cm, omuletul nostru isi construieste incet incet lumea si noi pe a lui!

marți, 17 august 2010

Si ceva mai vesel: burta de 10 sapt


Am trisat un pic pt ca stateam pe spate, dar asta e o burta de seara, creata si pufoasa, care are 9 saptamani si 5 zile.
Diseara mergem sa il revedem pe ou si sa ne mai cunoastem; tatal donator zice ca vrea sa si filmeze ecranul ecografului, sa vedem dc il lasa cineva.

Tragedia de la Giulesti

E greu de imaginat prin ce trec familiile bebelusilor care au fost marele ghinion sa se nasca aseara la maternitatea Giulesti. E clar ca cei care au ramas in viata vor fi niste bebelusi chinuiti iar familiile lor niste oameni greu incercati. Dupa ce stai si cumpanesti bine cand sa aduci pe lume un copil si apoi te mai frichinesti luni bune sa stii sa alegi doctorul si maternitatea potriviti, dupa ce te stresezi sa alegi cum sa nasti fara prea multa spaga, ajungi intr-un punct in care iti vine sa-ti dai una in cap. Nu m-as lansa in discursuri extremiste de genul: in Romania nu e sigur sa aduci pe lume un copil intr-un spital normal, pt ca imi e clar ca acest accident se putea intampla si la o clinica privata, dar e clar ca nasterea a devenit o cursa de nebuni.
Numai procesul sarcinii devine complicat numai daca te gandesti la cate analize, ecografii, teste peste teste tre sa faci si musai sa le faci undeva unde costa, caci acolo cica sunt si cei mai buni indicatori de interpretare. Nasterea, apoi, devine o alegere mercantila: acolo costa mai mult, deci e mai safe! La public dau doar 300 de euro medicului? Hmm, e prea putin, ceva tre sa fie in neregula cu el. Si tot asa! Faci exceluri si compari preturi si conditii, uitand de cazuistica, de expertiza clinicii/spitalului respectiv.
Din pacate, si pentru noi Giulesti era pe lista spitalelor publice unde ne-am fi dus destul de increzatori. Urmeaza pe lista Filantropia, unde sper sa gasesc un doctor bun care sa aiba consultatii si la vreo clinica privata, ca sa pot face slalom, in caz ca ne razgandim.
Dintr-odata sa alegem unde nastem a devenit miza vietii de pre-parinti. Cine naiba mai sta sa se gandeasca la scoli alese pentru plod, la cariera sau la noroc?

joi, 12 august 2010

Gata cu distractia

Ne-am intors din Zakynthos, tot 3, un pic mai ravasiti de la caldura si de la noi simptome de sarcina, dar foarte linistiti ca suntem acasa. Am facut si cateva poze in zilele in care am stat linistiti la cazare, in timp ce restul grupului se aventura cu barca in pesteri si ape albastre.




Revenim cu alte poze de pe taram grecesc dupa ce ne revin pofta de mancare, somnul si cheful de viata. Suprinzator sau nu, suntem chiar 2 insarcinati, cu aceleasi stari de moleseala si greata impartasita.