33 spre 34

De saptamani! E ceva, dar mai avem inca putin pana la finish si cu cat ne apropiem de ziua Z, cu atat parca ma intaresc si devin curajoasa.
Inexplicabil, as zice, pentru ca frica de spitale, proceduri medicale, cuvantul cu C pe care nu vreau sa il pronunt (cel care se termina cu ...ariana), ma sperie foarte tare. Si totusi, cred ca lunile astea am cumulat pic cate un pic dintr-o tarie de sine si curaj ca trebuie sa trec printr-o nastere normala, ca sa nu mai zic de naturala (fara epidurala).
Pana acum premisele ar fi bune: copilul e asezat bine, probleme de sanatate nu am, ar trebui sa pot sa nasc normal.
Si cu kilogramele stau bine, 9 kg pana acum, ma mai astept la vreo 2, tinand cont de cat de bine creste Luca in burtica. Dupa calcule statistici, ar trebui sa aiba la nastere peste 3 kg, chiar spre 3, 500. Un baietoi, asa cum am mai zis!
De saptamana viitoare incepem vizitele regulate la medic, incepem sa ne si organizam prin casa, spalam hainute si pregatim bagajul deja de cateva zile.
Singurul capitol la care sunt restanta este somnul, am impresia ca sunt prea activa pentru 8 luni jumate si ca in loc sa dorm la pranza zilnic, eu umblu brambura. Dar asa cum zic din decembrie, asa zic si acu, ca din februarie, incerc sa mai fur din orele de pranz pentru energie.
Inca 6 saptamani pana la termen, suna atat de decisiv:)!

Wrap-ul lui Luca

Pe sistemul, cumparam sanie vara ca sa o avem iarna, asa si eu, inainte de copil, i-am achizitionat un wrap in care il vom purta pe rand, unul cate unul.
E chiar asta de pe site, cel portocaliu cu galben si abia il astept sa imi parvina acasa. Intre timp, tre sa imprumut un copilas sa si exersez si ma gandesc acum la Tomica, ca-i cel mai mic bebelus din preajma, si la cat de cuminte e, sigur nu va obiecta. Acu sa negociez cu doamna 3, sa vad cat de curajoasa e sa mi-l imprumute pt o plimbarica:).
Sunt foarte incantata de noua cumparatura pentru copil, mai ales ca din aprilie vom locui la etajul 4 din 4 si nu prea ma vad carand carut foarte des.
Acu nu mai lipseste decat copilul si apoi ne dam si cu sania:)!

De azi in 2 luni

Teoretic si dupa dpn-ul de 17 martie(data probabila de nastere), mai avem fix 2 luni calendaristice pana ne intalnim pe Luca. Ecografic, Luca e mai mare cu o saptamana si ar putea veni pe 10 martie. Practic, va veni fix cand o sa vrea el, pentru ca am de gand sa stau cumintica si sa il las pe el sa declanseze travaliul si sa isi faca el singur treaba, fara sa il ajut cu metode artificiale (declansare de travaliu, rupere de membrane, cezariana, brr!). Deci mai avem timp in 2 cam 2 luni, fara o saptamana, caci de azi pana vineri suntem singuri acasa, sotul fiind plecat in interes de serviciu peste cateva hotare.
De altfel, se si vede din poza de mai jos si dupa calitatea ei ca suntem singuri; i-am promis sotului si taticului ca stam cuminti, ca o sa ne plimbam putin in afara de drumurile de la ANAF si CASMB, ca o sa primim musafiri si ca mergem si la masaj pentru spate. Daca ar exista si masaj pentru mainile-mi umflate si mai mereu amortite, mi-as face nonstop, caci asta e problema fizica majora cu care ma confrunt de vreo saptamana incoace.
Home alone: sugar and spice:)!

Ieri si azi

Ieri am fost intr-o debandada totala. Constat ca, cu cat am mai mult timp liber, cu atat nu ma pricep sa il gestionez si flanez aiurea si fara scop.
Dupa ce toata dimineata am fost incurcata cu niste trebi de la notar, au urmat niste ore aiurea pierdute incercand sa fac ordine in actele sotului, apoi am stat pe telefon alte 2 ore, dupa care m-am enervat la gandul ca eu nu am deloc timp sa ma odihnesc si m-am enervat si mai tare.
Seara a fost chiar linistita, cam asa e mereu cand mereu la cursurile de Lamaze pe care le facem impreuna cu Claudia de la Naste cum simti, care ne-a mai povestit cate ceva despre travaliu, dureri, nasteri naturale si practici medicale. V-o recomand cu caldura pe Claudia care, desi n-a nascut pana acum, e foarte delicata si priceputa in argumentele pro nastere naturala. De altfel, am asa de multa incredere in ea incat credem ca o vom lua cu noi la spital, sa ma ajute in timpul travaliului. Cam asta e planul, sa vedem daca ne si iese.
Azi a inceput ziua la fel de in tromba ca si ieri, iar drumuri si vizionari de apartamente (ne gandim sa ne cumparam un apartament), telefoane si organizare, si in continuare ma intreb daca exista cineva care sa ma organizeze si pe mine. O fi copilul care o si reusi? Tare sunt curioasa!
Pana la copil, inca sunt implicata in cateva proiecte pe care trebuie sa le duc la capat, dar cine are chef?
Gata, se anunta o zi plina, sa ne organizam, dara!

O burta si mii de buline

Astia suntem noi in prag de 8 luni! Cu burta mare, inca usor de dus, care isi face de cap prin lumea miilor de buline multicolore, mai ales seara. Suntem veseli, binedispusi, cu multa treaba pe cap, nu ne plictisim o clipita. Totusi, nu mai sunt aglomerata cu proiecte profesionale, pot sa mai respir, sa citesc, sa vad filme si sa ma odihnesc. Cel putin in teorie, caci in practica, fac ce fac si tot ajung seara rupta de oboseala.
Mi-am propus ca de azi sa contorizez cam tot ce fac pana voi naste, ca nu cumva sa pierd vremea aiurea si sa vad ca, desi sunt in pre concediu prenatal, pot sa imi organizez bine timpul pana vine Luca in viata noastra.
Azi nu am mai dormit pana la 11 asa cum am facut toata saptamana trecuta, am luat-o la picior prin oras inca de dimineata cu trebi administrative si resturi profesionale, maine incerc sa ma afund in hatisul platilor sociale, sa vad cat curaj am.
Intre timp incerc sa mai prind o ora de somn la pranz, ca tare am nevoie, as dormi continuu, oriunde, sa mai gatesc, sa mai citesc cate ceva si sa revad pentru a mia oara lista pentru maternitate.

Bine ne-am gasit in 2011

Noi am petrecut cumintel trecerea dintre ani, poate prea cuminte chiar si pentru somnoroasa din mine. Sotul, gravid si el precum il stiti, a fost de-a dreptul linistit si fara chef de petrecanie, lucru bizar, dar sa zicem ca gandul ca in 2 luni jumate va deveni tatic l-o fi ros in timp ce se uita la televizor sau mai juca o tura de Renz. Eu m-am simtit mai bine decat ma asteptam, totul a fost dupa socoteala de acasa pana pe la 3 jumate, cand nici in cap nu mai puteam sta si am decis sa chemam un taxi care sa ne duca in casuta noastra si catre un somn binemeritat. Doar ca aici itele ni s-au incurcat de-a binelea, astfel ca am petrecut 2 ore jumate pe telefoane incercand sa prindem un taxi. Intre timp, copilul se rostogolea mai ceva ca intr-un montagne rousse si nu am reusit sa "il culc" decat abia la 7 dimineata cand tustrei am picat lati de oboseala gasirii unui taxi. Deja ne cunoastem ritmul de somn, cand mamica doarme 12 ore, doarme si baietoiul, cand mamica e agitata, si copilul se da in leagan, si tot asa.
Voi cum v-ati distrat de Revelion?