luni, 29 august 2011

Stiri despre Luca

Asta e o poza fierbinte, din carutul care ii poarta drumurile afara lui Luca, caci de o saptamana am inceput "operatiunea carutul". Spatele meu e in renovare si mai punem in cui marsupiul caci nu ma vad bine in urmatoarea perioada. In consecinta, printul e tintuit in carut si bine nu-i prea sade, dupa cum se vede pe mutrita lui de 9 kg si oleaca. Maraie, protesteaza, tipa, are si lacrimi de crocodil cateodata, dar se resemneaza cand vede ca mamica lui e ferma pe pozitia de impins la carut. Ii place doar daca il duc cu metroul sau daca ii cant cu glas tare cat sa ma auda atat el, cat si tot cartierul plus Piata Minis unde inca face furori printre babutze.
Da, infantul are nervi, mutre de suparare, stari de frustrare si chiote asisderea. Deocamdata rade si chiraie mai mult decat e suparat, semn ca nu-i chiar nefericit cu noi. Este un mic om mare cu gesturi care ne uimesc si care ne fac sa-l iubim si mai si. Cel mai nou e cand se trage de urechi, semn de suparare si jaleee mare dc nu il iei in brate. Iar reversul e ca, odata vazandu-se la inaltime, tipa de bucurie si rade in hohote, ma ia de gat si ma musca, linge de tot ce apuca si, semn maxim de fericire, ma trage de par intr-o veselie care umple casa.
Nu-mi dau seama ce personalitate va dezvolta, daca o fi un coleric ori sangvinic, intre astea doua oscilez, iar la cata energie si chef de miscare are nu cred ca va merge din prima sau ca va pasi, il banui ca o va rupe la sanatoasa si abia atunci va fi vai de spinarile noastre. Asa ca ma pregatesc asiduu cu cate 2 masaje pe sapt care sa imi "tonifieze" coloana.
Luca: 5 luni si 2 saptamani!

duminică, 21 august 2011

Acasa

Gata cu vacanta prelungita care ne-a tinut 3 saptamani, back to motherhooding Luca:). Vacanta, vorba vine, ca eu tot sunt libera de ocupatii profesionale de vreo 6 luni, dar saptamanile astea cu "bone" la indemana mi-au prins tare bine si zilele petrecute la ai mei au fost energie buna de ambele parti. Suntem de 2 zile acasa la noi si e tare bine in formula noastra de 3 si, asa cum ma asteptam, avem de tras un pic cu copilul care a fost carabanit destul de mult. De cand am venit doarme ziua mai putin si mai prost, se trezeste in urlete si tanguieli, e mai marait si se plictiseste repede. Asisderea si nervii nostri, dar mi-am propus sa stau ferma pe pozitii si sa nu cedez nervos pentru stiu ca e perioada lui de reacomodare de dupa drumuri si sa nu o iau razna cand ii cant mereu pentru a-l calma sau adormi " un elefantttt seee leganaa"...recordul de elefanti a fost doborat azi cand l-am adormit la doar 5 elefantiiii seee leganaaaauuu!!! Daca asta merge, asta cantam, spre disperarea sotului care are un playlist personal mult mai cult dar pacat ca n-are spectatori.
Dar sa nu uit de drumul cu avionul pe care l-am facut doar cu copilul in marsupi vreme de aproape 9 ore pentru ca am avut escala de 3 ore in Munchen. A fost mai bine decat ma asteptam, Luca a dormit doar o ora, in timpul zborului Florenta-Munchen, a tipat, nu plans, de sperietura trasa cand auzea mesajele pilotilor sau ale stewardeselor, caci nu intelegea cine si de unde se vorbeste. In rest, dupa ce il calmam, a fost un copil model, cu rasete, joaca si chef de plimbat. Asa de mult ne-am plimbat prin aeroport in Munchen ca era sa o patim si sa pierdem avionul din cauza ca am confundar portile de imbarcare si cu 10 minute inainte de boarding da-i si alearga cu copilul de 9 kg in spate si un bagaj pe umar si roaga-te de lume sa treci de controlul de pasapoarte fara sa stai la coada si prinde zborul la timp, ba chiar cu o mica intarziere. Bine ca s-a terminat cu bine si data viitoare nu mai iau zbor cu escala sau nu mai plec singura cu copil mic, atata adrenalina inhalata in cateva ore imi ajunge ca sa simt ca sunt vie:).
Suntem acasa si e bine, si unii dintre noi viseaza deja la urmatoarea escapada turistica. Poate un Thassos, la anu' in iunie!

Delia Grigoroiu

miercuri, 17 august 2011

Ultima zi la Florenta

Maine ne caram acasa, cu catel si purcel, cu bagaje si amintiri placute. Ne caram, as in eu si Luca, caci sotul e de vreo saptamana in pridvor si ne asteapta cu ochii lipiti de somn de la oboseala noptilor pierdute fara noi. Deh, om sensibil:)! Deci gata cu coclaurii toscanezi, gata cu Marea Tireniana, gata cu alintul mamei proprii, gata cu bonele lui Luca, ma intorc iar in vastele apartamente, la zile petrecute doar cu copilul si la seri si week-enduri haladuite in 3 si tare asteptate.
Cu ce ne intoarcem? Numa' cu progrese de is asa de mandra de odrasla mea ca nu ma pot abtine sa nu va zic din casa: 2 dinti in 2 saptamani, un "moamaa" zis la jelanie si "ma-uri" la dragalit si tipat de bucurie, rasete si chiote mai tot timpul, vocabular de silabe dintre cele mai colorate, exercitii aprofundate cu piciorul in gura, picioare grasane care ridica jucariile pana ce manutele dospite le prind si le baga la rontait, stat in fundulet proptit intre perne, adormit bustean in masina dupa o saptamana de urlete care incepeau cum auzea cheia in contact, flirturi nevinovate cu fetite cu codite, veselie mare dar si revenit la plansul de seara pe care nu ni-l mai cadorisise de la 2 luni:(. Pai cu atatea progrese trebuia sa iasa pe undeva frustrarea, nu? Mai bag la inventar si niste nopti fragmentate cam asa: una cu bocet la 3 noaptea, alta cu somn continuu de 5 ore, alta cu joaca de la 4 la 5, alta cu trezit de maxim 2 ori, urmand inegalabilul bocet in miez de noapte pe care nici sanul nu-l alina, ci doar bratele si spatele meu care troscane mai ceva ca focu' in vatra.
All in all, eu sunt foarte multumita de copilul asta al nostru care la 5 luni a fost carat peste tot in vacanta asta si chiar de era rupt de somn, tot mai gasea resurse de zambete galese. Sunt tare curioasa daca primim vreo medalie cu revers cand ne-om intoarce in mediul nostru ca parca prea a fost bun cu noi.
Maine seara zburam singuri, ma pregatesc cu un set de bigudiuri si niste andrele pentru moatze si scos ochii pasagerilor, de-o iesi cu scandal, dar si cu relaxare ca parca daca plange, ce-o fi?!

Revin cu o relatare despre romanii din Italia, o cronica buna, poate chiar din escala, dc o dormi copilul.

vineri, 12 august 2011

Luca la mare

Suntem de 6 zile in Toscana la parintii mei, mai stam inca o saptamana doar in formula mama si copilul ca, deh, macar sotul sa puna painea pe masa, avem multe de povestit caci Luca progreseaza zilnic si ne bucura nespus. N-avem insa timp si energie de pus totul pe blog dar promit un post cu aventurile lui Luca in Italia. Suntem bine, touto a posto:)! Ci vediamo!