Vad din ce in ce mai des scene foarte urate in spatiu public intre parinti si copii mici, de pana in 3, 4 ani. In metrou, in parcuri adesea, la terase, in ceainarii, nu se poate sa nu exista macar o scena in care, de regula mama- suprinzator, nu?- sa nu isi puna la punct copilul, agresandu-l verbal si fizic. Cateodata doar verbal, ca la armata, alteori si, si.
Atentie, vorbim si de copii de 2 ani care nici macar nu fac conexiuni logice, acelea pe care si le-ar dori un parinte, de genul, nu alerga in fata masinii ca te poate calca, jbang, nu alerga cu gura deschisa ca racesti, jbang, de ce ti-ai dat caciula jos? ( la 18 grade), jbang una peste bot, nu te juca zgomotos si variatiuni pe aceeasi tema.
Inteleg ca suntem obositi, tracasati de la serviciu si fara pic de rabdare, dar daca te stii suferind de toate astea mai bine nu faci copii. Daca stii ca esti ursuz si nu te poate amuza o bataie de perne care-ti ciufuleste parul si te face sa transpiri, mai bine zi nu parintiei. Daca te enerveaza ca cel mic nu sta locului in metrou si are chef sa se tina de bara doar ca sa te imite, mai bine nu-l faceai, ca iti omori zilele singur.
E trist sa vad din ce in ce mai multi parinti incruntati, care tipa si se supara pe copiii lor supusi din frica.
Nu faceti fratilor, copii, asa ne lasati noua locuri libere la gradinite;)!
5 comentarii:
De cand am copil, ma doare sufletul mult mai tare la orice scena de acest fel. Ma doare sa vad copilul terorizat, pur si simplu, pentru ca pentru el e ca si cum te-a lovit trenul fara sa stii ca vine. El chiar nu poate anticipa ce gandim noi si ce vrem noi de la el in miile de situatii pe care noi le-am trait, dar care pentru el e ceva nou. Ca sa nu mai spun ca pe langa parinti se alatura in acest comportament de terorist: bunicii, bonele.
stai sa vezi la mare, intr-o statiune all inclusive populata cu romani; ii lasa liberi sa faca prapad la frigiderele cu dulciuri si apoi ii bat ca se tavalesc pe jos :(
din pacate mesajul tau e ca si cum l-ai arunca intr-o sticla in ocean, nu vezi ca tot mai mult idiotii sint cei care se inmultesc? ca sa nu mai zic ca astia sigur nu citesc bloguri :))
si totusi adultii se cenzureaza in public. adica nu dau frau liber intregului arsenal de injuraturi printre dinti (eu, cel putin, ma abtin). iti dai seama ce e la ei acasa!
SAU... mai e si asa: presiunea grupului de adulti te face sa atentionezi copilul pentru actiuni pe care singur fiind le-ai ignora. eu m-am trezit atragandu-i atentia lui Vlad sa nu mai manance biscuitul cazut pe jos desi, in mod normal...:)
asa...poate unii se simt obligati sa urle la copii in public pentru a arata ca sunt parinti buni/preocupati, ca nu ii lasa de izbeliste, sa creasca cum o da d-zeu?
PArinti nervosi-> copii nervosi-> parinti nervosi
si tot asa.
Sa zambim!
Felul in care parintii se comporta in public cu micutii lor poate fi pus pe seama a ceea ce au vazut sau invatat inca de cand acestia erau copii. Pe de alta parte, fiecare mama isi stie copilul, uneori mai rasfatat, alteori pur si simplu nervos de-a dreptul. Pentru cate scene de adulti abuzivi, pe atatea de copii razgaiati si obraznici carora nici mami, nici buni nu le face fata. Nu cred ca e ceva rau in a incerca sa iti educi copilul permanent, chiar si atunci cand esti in public si te copleseste jena sociala... Atat timp ai, asta ii oferi.
Problema nu se poate pune asa. Avem nevoie ca tinerele cupluri sa faca din ce in ce mai multi copii, pentru ca, desi acum nu sunt locuri in gradinite, daca nu facem ceva serios cu natalitatea, in cateva decade vom avea doar batrani... Poate ca exista alte solutii... :)
Trimiteți un comentariu